Dincolo de discursurile oficiale, negocierile diplomatice si declaratiile contradictorii despre „pace” sau „interese strategice”, adevarata motivatie a presedintelui rus Vladimir Putin pare a fi una profund personala si, totodata, geopolitica. Potrivit unei ample analize publicate de CNN, liderul de la Kremlin nu urmareste doar succes militar in Ucraina, ci o reasezare completa a ordinii mondiale – cu Rusia in centrul ei.
Pentru Putin, pozitia Rusiei in lume nu este doar o chestiune de strategie, ci o misiune istorica. Iar acest obiectiv vine la pachet cu riscuri uriase, atat pentru Ucraina, cat si pentru stabilitatea globala.
Intoarcerea in timp: o Rusie mare din nou
Putin si cercul sau de incredere au iesit din umbra KGB-ului, agentia de securitate sovietica care a reprezentat, in multe privinte, coloana vertebrala a puterii URSS. Caderea Uniunii Sovietice a fost, pentru acesti oameni, nu doar o infrangere geopolitica, ci o trauma personala. S-au trezit marginalizati, dezarmati si cu sentimentul acut ca lumea pe care o cunoscusera le fusese furata.
Dupa o perioada de haos economic si instabilitate in anii ’90, venirea lui Putin la putere, in 2000, a coincis cu o crestere constanta a preturilor petrolului, care a umplut visteria Rusiei si a readus sentimentul de putere in randul elitei de la Kremlin. Rusia a fost acceptata in G8 (fosta G7), iar prezenta sa in marile negocieri internationale parea consolidata.
Dar, asa cum arata Kristine Berzina, analista la German Marshall Fund, acest lucru nu a fost niciodata suficient pentru Putin. „Rusia nu s-a multumit niciodata sa fie a opta voce la masa G8. Pentru Kremlin, Rusia trebuie sa fie un jucator central, nu un partener printre altii”, a spus ea pentru CNN.
Ucraina: simbolul rupturii dintre Rusia si Occident
Cand Putin a declansat invazia pe scara larga in Ucraina, in februarie 2022, scopul sau declarat era sa impiedice extinderea NATO spre est si sa elimine influenta occidentala din regiune. In realitate, spun expertii citati de CNN, Putin urmarea mult mai mult: distrugerea suveranitatii Ucrainei si transformarea ei intr-un stat vasal, asemenea Belarusului.
„Pentru Kremlin, nu este vorba despre Ucraina. Este vorba despre razboiul cu Occidentul”, explica Andrei Soldatov, jurnalist rus de investigatie si specialist in securitate, aflat in exil la Londra.
Chiar daca Rusia a reusit sa ocupe aproximativ 20% din teritoriul ucrainean, costurile umane si militare sunt uriase, iar obiectivul strategic – schimbarea regimului de la Kiev – ramane departe de realizare. Totusi, Putin nu renunta. Dimpotriva, analistul Mark Galeotti afirma ca liderul rus se foloseste de haos pentru a crea noi oportunitati: „Este un oportunist. Ii plac situatiile dinamice, imprevizibile, din care poate extrage castiguri rapide.”
Trump si promisiunea unui armistitiu avantajos
Schimbarile din politica externa americana, sub conducerea lui Donald Trump, au creat un context pe care Putin il vede ca pe o oportunitate strategica. In ciuda faptului ca presedintele american sustine ca isi doreste incheierea conflictului din Ucraina, pozitiile exprimate – inclusiv ideea ca „Ucraina este o tara vanduta si trebuie sa-si accepte locul” – par sa valideze o parte din discursul rus.
Pentru Putin, potentialul unui acord de incetare a focului in conditiile actuale inseamna consolidarea castigurilor teritoriale, pastrarea influentei in estul Ucrainei si, eventual, inceperea unei noi campanii de destabilizare interna.
„Cea mai eficienta cale pentru Rusia de a controla o alta tara nu este razboiul direct, ci interferenta in procesele electorale”, afirma Berzina pentru CNN, avertizand ca dupa un posibil armistitiu, Moscova ar putea relua strategia de manipulare politica si destabilizare democratica.
Nationalism, religie si mitologia istorica
Putin si-a justificat in mod repetat actiunile printr-o viziune istorica distorsionata. In logica sa, Ucraina nu este o tara legitima, ci parte integranta a unei „Rusii istorice” care trebuie restaurata. Aceasta naratiune este complet respinsa de istorici, dar ea continua sa fie propagata intens de liderul de la Kremlin.
„Ideea ca Ucraina nu are dreptul sa existe, pentru ca isi are originile in aceeasi entitate medievala ca Rusia si Belarus, este o absurditate istorica. Niciun stat modern nu mai seamana cu ce era in secolul al X-lea”, afirma Monica White, profesoara de studii slavone la University of Nottingham.
La aceasta retorica istorica se adauga si componenta religioasa. Patriarhul Kirill, liderul Bisericii Ortodoxe Ruse, este unul dintre cei mai vocali sustinatori ai razboiului, justificand actiunile Kremlinului printr-un apel la „restaurarea teritoriilor ortodoxe pierdute”.
„Putin isi doreste sa refaca firul istoric dintre Rusia medievala si prezent, imitand strategiile vechilor tari care incercau sa reuneasca pamanturile ortodoxe pierdute”, explica White pentru CNN.
Mai mult decat Ucraina: visul unei noi ordini globale
Obiectivul final al lui Vladimir Putin nu este Ucraina, ci redefinirea echilibrului global de putere. El doreste o lume in care Rusia sa fie parte dintr-un bloc puternic – alaturi de China, Iran si alte state – un bloc definit prin opozitie fata de Occident si prin capacitatea de a destabiliza si influenta alte regiuni.
„Rusia vrea sa fie la toate mesele unde se iau decizii importante. Chiar daca asta nu inseamna cuceriri teritoriale directe, Putin vrea ca Rusia sa joace un rol principal in reconfigurarea ordinii mondiale”, conchide White.
Aceasta ambitie este alimentata nu doar de calcule strategice, ci si de un complex profund al elitei ruse, care percepe pierderea URSS ca pe o umilinta istorica.
„Ei chiar cred ca Vestul a incercat secole intregi sa distruga Rusia. Nu este doar propaganda – o considera realitate”, explica Soldatov pentru CNN.
O lupta care depaseste granitele Ucrainei
In acest moment, negocierile pentru pace nu sunt decat o parte a unui tablou mult mai amplu. Chiar daca razboiul din Ucraina ar inceta maine, confruntarea dintre viziunea imperiala a lui Putin si ordinea liberala promovata de Occident ar continua.
Iar pentru liderul de la Kremlin, aceasta confruntare este personala – o incercare de a repara ceea ce, in ochii lui, a fost o tradare istorica a trecutului rusesc.