Dezbaterea succesiunii este procedura prin care se determina, prin intermediul sistemului juridic, cine sunt mostenitorii si ce bunuri fac parte din masa succesorala dupa decesul unei persoane. Drepturile si obligatiile persoanei decedate trec astfel la mostenitorii sai.
Dezbaterea succesiunii la notar
Daca exista cunostinte prealabile despre mostenitorii legali sau testamentari, si exista un acord in ceea ce priveste calitatea mostenitorilor si bunurile incluse in masa succesorala, atunci procedura de dezbatere a succesiunii poate fi efectuata la un notar public calificat. In aceasta situatie, dezbaterea poate fi initiata prin depunerea unei cereri de catre cel putin unul dintre mostenitori, un legatar sau un creditor al defunctului.
Participarea tuturor mostenitorilor este necesara in cazul dezbaterii mostenirii, chiar daca cererea a fost initiata doar de catre o parte dintre ei. Costurile asociate acestei proceduri includ o serie de taxe, care sunt calculate in functie de valoarea masei succesorale si includ, de asemenea, onorariul perceput de notarul public. In general, taxele sunt distribuite proportional intre mostenitori. La finalizarea procedurii, notarul public va elibera un certificat de mostenitor pentru fiecare parte implicate.
Certificatul de mostenitor eliberat de notarul public constituie dovada cu privire la: calitatea de mostenitor legal sau testamentar, drepturile de proprietate sau alte drepturi prevazute de lege asupra bunurilor din patrimoniul defunctului, mentionate in certificatul de mostenitor si extinderea acestora, precum si intrarea in posesia efectiva a bunurilor succesorale de catre mostenitorii nesezinari. Un avantaj al acestei proceduri este rapiditatea cu care este finalizata, in comparatie cu situatia in care mostenitorii aleg sa initieze dezbaterea succesiunii la instanta de judecata.
Dezbaterea succesiunii in instanta
Daca mostenitorii nu ajung la un acord cu privire la calitatea de mostenitor, bunurile supuse impartelii si cotele aferente fiecaruia, dezbaterea succesiunii se poate face prin intermediul instantei de judecata. Judecatoria din circumscriptia teritoriala a ultimului domiciliu al defunctului (asa cum este consemnat in certificatul de deces) este instanta competenta in acest caz.
Pentru a initia procedura de dezbatere a succesiunii in instanta de judecata, este necesara depunerea unei cereri de chemare in judecata de catre un mostenitor, prin intermediul unui avocat specializat in succesiuni.
Cererea trebuie sa contina numele si adresa celorlalti mostenitori legali sau testamentari, titlul pe baza caruia se solicita dezbaterea succesiunii si partajul (actele de stare civila care atesta calitatea de mostenitor, testament), bunurile mobile sau imobile care fac parte din masa succesorala si locul in care acestea se afla, dovada dreptului de proprietate al defunctului asupra bunurilor din masa succesorala, estimarea valorii bunurilor supuse impartelii (necesara pentru stabilirea taxei de timbru), precum si indicarea probelor solicitate pentru dovedirea calitatii de mostenitor si a masei succesorale, cum ar fi inscrisuri, expertiza pentru stabilirea loturilor, martori si interogatoriu.
Procedura de dezbatere a succesiunii in instanta de judecata urmeaza regulile de procedura instituite de Codul de procedura civila si presupune administrarea probelor si acordarea de termene de judecata.
Inainte de a sesiza instanta de judecata, reclamantul trebuie sa obtina incheierea notarului public privind verificarea evidentelor succesorale, ca o procedura prealabila. Aceasta incheiere atesta daca dezbaterea succesiunii a avut loc sau nu la notarul public si daca exista mostenitori care au acceptat sau renuntat la mostenire.
In cazul in care reclamantul nu depune aceasta incheiere impreuna cu cererea de chemare in judecata, instanta poate invoca neindeplinirea procedurii prealabile, din oficiu sau la cererea paratului. Reclamantul are responsabilitatea de a achita taxa de timbru stabilita de instanta in functie de valoarea masei succesorale. La primul termen de judecata, daca partile sunt prezente, instanta va lua declaratii cu privire la bunurile care fac parte din masa succesorala si va lua act, dupa caz, de acordul partilor cu privire la existenta, locul si valoarea acestora.
Daca partile ajung la un acord privind impartirea bunurilor, instanta va hotari conform intelegerii lor. In caz contrar, instanta va stabili calitatea de mostenitor, cotele-parti ale fiecarui mostenitor din bunurile si datoriile transmise prin mostenire, precum si sarcinile acesteia. De obicei, partajul se va realiza in natura, aceasta fiind regula in materia succesiunii.
De asemenea, in calitate de procedura prealabila, reclamantul trebuie sa obtina incheierea notarului public privind verificarea evidentelor succesorale si sa depuna aceasta incheiere impreuna cu cererea de chemare in judecata pentru a evita invocarea neindeplinirii procedurii prealabile de instanta sau de parat.
In cazul in care bunurile supuse partajului nu pot fi impartite in natura, partajul se poate realiza prin atribuirea intregului bun unui singur mostenitor sau prin vanzarea bunului la licitatie publica. Avantajul procedurii de dezbatere a succesiunii la instanta de judecata consta in faptul ca hotararea judecatoreasca pronuntata stabileste clar proprietatea fiecarui mostenitor asupra bunurilor individuale primite. Desi reclamantul achita taxa de timbru, prin hotararea judecatoreasca, taxele judiciare de timbru si alte cheltuieli de judecata vor fi impartite proportional intre toti mostenitorii.